Determinari MICOTOXINE – HPLC

Laboratoarele Apis dispun și de un  Departament de Controlul Reziduurilor, în cadrul căruia se efectuează determinări privind micotoxinele prin Cromatografie de Inaltă Performanță (HPLC) – în fază Lichidă  pentru următoarele matrici: lapte, lapte praf, hrană pentru animale, cereale, produse din cereale, alimente pe bază de porumb și nuci.

Micotoxinele sunt produși secundari de metabolism elaborați de către un organism din regnul fungi printr-o serie de reacții catalizate de enzime în condiții specific, existând  în momentul de față circa 300-400 de tipuri de micotoxine, aparținând celor 24 de grupe chimice de toxine  care pot să apară în condiții diferite atât în producțiile agricole cât și în alimentele obținute din acestea.

Din punct de vedere economic sunt importante  3 genuri de fungi producătoare de micotoxine: Aspergillus, Penicillium si Fusarium.

Pătrunderea micotoxinelor în lanțul alimentar este favorizată de o serie de factori biologici (Plante susceptibile la fungi toxigeni  : Fusarium, Alternaria, Aspergillus), factori de mediu (temperatură, umiditate), condițiile de depozitare, modul și perioada de recoltare, principalele micotoxine fiind: Deoxinivalenol (DON) ,  Zearalenona (ZEA) , Ochratoxina A (OTA) Aflatoxine totale (AFLA),  Fumonizina (FUM).

Deoxinivalenol este cel mai cunoscut și frecvent contaminant al cerealelor și al produselor cerealiere fiind detectat în  floricele de porumb, triticale precum si în alte produse alimentare, precum făină, pâine, alimente pentru sugari. La animale DON-ul  afectează  sistemul imun și modifică mulți parametri sangvini, în plus fiind și un important iritant gastrointestinal. În concentrații mici în hrană, DON-ul reduce creșterea, în timp ce dozele acute induc vărsături.

Efectele toxice majore produse de DON la mamifere sunt: dermatonecroza, gastroenterita, refuzul hranei, coagulopatie si imunosupresie.

Zearalenona este o micotoxină lactonică produsă de Fusarium spp., care se comportă ca un fitoestrogen. Este prezentă pe toate gramineele și leguminoasele, într-un mediu umed și cald.  Speciile Fusarium graminearum si Fusarium culmorum  provoacă putregaiul tulpinilor și stiuleților de porumb.

Zearalenona induce un stres oxidativ celular, inhibă sinteza proteică și replicarea AND ului, manifestandu-și efectul cito- și genotoxic. În principal, se produce hipertrofia organelor genitale femele și instalarea sterilității.

Ochratoxina A este o substanță nefrotoxică cu acțiune carcinogenă și teratogenă, fiind de asemenea imunotoxică și neurotoxică. Efectul carcinogen al ochratoxinei se manifestă prin inducerea unor tumori la nivelul rinichilor, ficatului și a tractului urinar. În privința genotoxicității, s-a constatat că ochratoxina rupe lanțurile nucleotidice ale ADN-ului, în vitro, iar in vivo dezorganizează sinteza ADNului, provocând mutații genetice în celulele bacteriene.

Aflatoxine totale

Prezintă poate cel mai ridicat risc toxicologic, fiind cele mai potente hepatocarcinogene, mutagene și teratogene. Aflatoxinele,  compuși cu structura cumarinică, au fost notate inițial în ordinea descrescătoare a activității biologice și a toxicității, după cum urmează:  aflatoxina B₁, aflatoxinele G₁,G₂ și aflatoxina B₂. Aflatoxinele M₁ și M₂ sunt produși de metabolism, Aflatoxina M₁ fiind izolată pentru prima dată din lapte.

Aceste substanțe produc afecțiuni grave mai ales la nivelul ficatului și al vezicii biliare. Aflatoxicoza este o afectiune intalnită cel mai des în regiunile mai puțin dezvoltate, unde contaminarea alimentelor cu aflatoxina este greu de identificat.

Ficatul este organul afectat în cea mai mare masuăa de aflatoxină, aceasta acumulându-se și în plămâni, rinichi, creierul și inima persoanelor care suferă de aflatoxicoza.

Toxina cauzează necroza tesuturilor si ciroza ficatului. Consumul unor cantitati mai mici de aflatoxina, dar timp mai indelungat, produce intoxicatia cronică, manifestata prin: anemie, icter si, uneori, dezvoltarea carcinomului hepatocelular.

Fumonizina sau fumonizinele sunt un grup de 15 micotoxine care apar frecvent pe diverse plante, printre care porumb, grâu, orz și orez.

Reprezentanții acestui tip de micotoxină sunt destul de diferiți structural și din punct de vedere a solubilității în apă. Fumonizinele perturbă sinteza lipidelor în celulele nervoase, provocând leziuni la nivelul sistemului nervos, leziuni hepatice și pulmonare.  Fumonizina B1 induce cancerul primar la om, iar la animalele domestice cauzează diferite boli specifice acestora (edem pulmonar la porcine, encefalomalacie la cabaline). Vezi si alte analize produse alimentare.

Aparatura de înaltă performanță, standardele utilizate și personalul calificat asigură calitatea și acuratețea rezultatelor.